Despre „sare și piper”
Sarea și piperul sunt cele mai cunoscute și larg utilizate condimente în gastronomie, o mâncare fără sare și piper este o mâncare lipsită de aromă și fără elementele esențiale care să îi îmbogățească gustul și savoarea. În viața de zi cu zi, folosim adesea expresia „e sarea și piperul”, arătând importanța crucială a unui lucru și caracterul lui deosebit. Însă aceste condimente faimoase au și o istorie complexă care le demonstrează valoarea.
Cum a ajuns piperul cel mai important condiment
Istoria piperului începe acum 3000 de ani pe tărâmul Indiei, în munții Keralei, când acest condiment este descoperit și începe să fie comercializat, întâi în porturile Indiei și mai târziu în întreaga lume. În antichitate acest condiment era folosit în medicina tradițională, iar în momentul în care ajunge în Roma și este foarte răspândit, se introduce o taxă pentru cumpărători. O întâmplare antică interesantă legată de valoarea piperului este aceea că în sec. V d. Hr. Alaric, conducătorul vizigoților, în urma unei invazii asupra Romei, a cerut printre altele să i se dea o tonă și jumătate de piper pentru a părăsi orașul.
În timpul marilor descoperiri geografice, exploratorul Vasco da Gama navighează pe țărmurile Indiei în căutarea acestui condiment prețios, el spunea că este în căutare de creștini și de condimente. Aceea este perioada în care condimentele sunt la fel de scumpe și valoroase precum aurul. Boabele de piper sunt folosite pentru mâncărurile alese ale nobililor și în special pentru conservarea cărnii, dar și pentru plata diverselor taxe. Înainte de secolul al XVI-lea, piperul era cultivat în Java, Sunda, Sumatra, Madagascar, Malaezia și cu preponderență în sud-estul Asiei. Se făcea comerț cu China sau se vindea local, iar după ocuparea Indiei de către Anglia, piperul cultivat în regiunea Malabar ajunge în Europa, Orientul mijlociu și în Africa de Nord.
Astăzi, piperul este cultivat extensiv în Vietnam care a ajuns cel mai mare exportator de piper din lume. Există numeroase varietăți de piper, fiecare cu aroma și iuțeala ei. Acest condiment exotic a ajuns astfel la dispoziția tuturor, parfumând multe feluri de mâncare din bucătăriile întregii lumi.
Piper fără sare nu se poate
Sarea și piperul fac o bună pereche. Și sarea are istoria ei, una chiar mai veche decât a piperului. Folosirea sării datează din jurul anului 6000 î. Hr. în China, în provincia Shanxi când sarea era folosită pentru conservarea peștelui. Tot pentru conservarea peștelui o foloseau și Egiptenii antici, ei obțineau sarea din apa lacurilor printr-un proces de degradare. În 2800 î. Hr., egiptenii au început să facă comerț cu fenicienii cărora le vindeau sare și pește sărat.
Mai târziu, orașul Roma a fost construit lângă minele de sare de la gurile Tibrului, iar când acestea au fost mutate mai departe de oraș au construit Via Salaria, primul lor drum al sării. Drumurile sării erau drumuri comerciale antice și medievale pe unde se transporta sarea de la ocne la locul în care se comercializa. Aceste rute erau deosebit de importante pentru comerțul acelor vremuri. De exemplu, Venețienii s-au îmbogățit făcând comerț cu sare în Constantinopol. În secolul al VI-lea în Africa un gram de sare era echivalentul unui gram de aur, iar în Etiopia existau monede de sare folosite pentru a cumpăra alte produse, acest troc a avut loc până în 1935. Legenda spune că până și soldații romani erau plătiți la un moment dat cu sare, de unde se trage denumirea de salariu pentru remunerația primită în urma unei activități.
Share:
Cum pregătim laptele de migdale
Sushi: istoria peștelui cu orez